Au si ei un inger Desi Mos Craciunii si, mai ales, Craciunitele - inventie a feminismului modern, doritor insa nu atat de drepturi egale cat de telegenice minijupe - au trecut randuri-randuri pe micile ecrane, se vede limpede ca nu Sfanta Sarbatoare este marea grija a televiziunilor, ci spectacolul apropiatului sfarsit de an. Acolo, eliberati de datoria unei minime piosenii, de spaima de a nu avea in repertoriu vreun colind sau cantec adecvat, multele, rasfatatele noastre vedete si formatii pot sa se produca in legea lor. Nu este prima oara cand vad cum inventivitatea, bucuria - Craciunul este o sarbatoare scaldata in veselie - sunt amanate pentru saptamana ce va veni. Mici adaptari din mers, unele cu titluri mediocru "hoate" ("Fii Bunu de Craciun"), cateva colinde pe ici, pe colo, multe filme "de sezon", lauda de sine cat cuprinde pentru ajutorul dat celor amarati (Cristian Tabara este unul dintre putinii care nu transforma in show facerea de bine), salvatorul Concert de la Vatican sau recitalul lui Monserrat Caballe (era cazul sa ascultam si "O, Tannenbaum..." daca "O, brad frumos" nu prea se mai stie) si, printre ele, ratacit, cate un strop de emotie. A trebuit sa vina miercuri seara, la Antena 1, familia unor baieti si fete care au cunoscut tristetea si durerile acestei lumi de cand au deschis ochii pentru a simti cu adevarat bucuria curata a sarbatorii de Craciun. Sunt copiii - unii de acum adolescenti - de la diferitele Case si Centre de plasament - ce alcatuiesc Echipa - cu adevarat-fantastica. Nu vor exista niciodata premii si recompense, indeajuns, pentru a rasplati performanta umana, nu numai artistica, a regizorului Titus Munteanu. Fabian, Adrian, Petruta, Mirela si toti colegii lor - nedeghizati in Mos Craciun sau Craciunite - cu fragilitatea lor de flori crescute printre pietrele caldaramului, ne-au intors intr-un anotimp al puritatii. "Mosu'" si Dan Negru - un moderator emotionat si el - le-au adus daruri, dar, in primul rand, ei si invitatii lor, Stefan Iordache, Marcel Pavel, Corul copiilor din Corbeanca, al celor din Balotesti, indrumati de Cristina Manoliu, ne-au daruit, cred eu, cele mai frumoase ore ale zilelor de Craciun. "Echipa fantastica" are, intr-adevar, un inger, asa cum suna adaptarea cantecului devenit emblema "I Have a Dream" ("Visez si eu...). La o ora tarzie, ingerul acela a fost adus mai aproape de noi. Fiasco cu aer festivDupa mesele pantagruelice ale Craciunului, romanul simte nevoia siestei. Si ce metoda mai la indemana de a te distra decat propriul televizor? Asa si-or fi facut socoteala si telespectatorii postului Romania1, atunci cand s-au instalat comod pentru a urmari "Scoala de Mosi Craciuni". Li s-a promis o emisiune de divertisment. Au primit mai mult decat atat: un program stiintifico-fantastic, cu ajutorul caruia au facut un salt in timp. Nu in secolul urmator, ci in vremea defunctului Mos Gerila. De atunci datau poantele diluate ale actorilor, in acea perioada au ramas incremenite coregrafia si costumele dansatoarelor si, daca n-ai fi auzit referiri la situatia actuala, te-ai fi asteptat ca programul sa se sfarseasca la zece seara, cu mira si "Hai sa dam mana cu mana". O multime de actori buni (Magda Catone, George Ivascu, Dan Condurache, Stela Popescu, Valentin Teodosiu, Ion Haiduc, Dan Tudor) au fost protagonistii unui fiasco cu aer festiv; soliste cu pretentii s-au coborat la a face bascalie muzicala de colege mult mai noi in bransa si, spun unii, nici pe departe atat de valoroase. Monica Anghel, Elena Carstea si Dida Dragan s-au lasat prinse intr-o parodie fara haz la preselectia organizata de trupa A.S.I.A. Cum sa mai poti emite judecati de valoare (la care te-ar indreptati experienta), in ceea ce priveste tanara generatie si prestatiile ei, cand te pretezi la lucruri pe care pustanii din muzica, din bun simt, nu le-au facut? Dar probabil ca nimeni nu si-a pierdut timpul cu astfel de ganduri sumbre, ca doar Craciun se cheama ca a fost. Poate doar telespectatorii de la Romania International sa fi tolerat "show-ul" fatalmente modest, avizi fiind de orice provine dinauntrul granitelor tarii. "Diminutivita" pe micile ecraneTot omul se crede mai bun de Craciun, unii chiar sunt, fiecare cum si cat poate. Principala calitate a unei fapte bune ramane insa discretia, dusmanul principal al "faptuitorilor de bine" de la TV. Daca am daruit, atunci sa se stie, daca am oferit un cadou, atunci sa batem toba cat mai mult, parca spun ei. Iar asta nu e tot: tristetea oamenilor trebuie adusa in prim-plan, mizeria pusa sub lupa, lacrimile urmarite cu fervoare. Un soi de vampirism ii anima mai ales in momente sarbatoresti pe realizatorii si prezentatorii de televiziune, care aduc in platou cele mai nefericite fiinte pe care le gasesc, rascolesc cu furie cauzele nefericirii, pentru a starni asa-zisa emotie a telespectatorilor. Care este chemata si utilizand un alt instrument - diminutivele. Face toti banii sa o auzi pe Cristina Topescu, in Noaptea de Ajun, impartind daruri de la Prima unor batrani saraci, mai ales cand simpatica prezentatoare isi ajuta gestul cu indemnuri de genul "V-am adus si mancarica!", in timp ce buzele se tuguie, iar atitudinea e asemanatoare cu a doamnelor de varsta a doua care se reped sa-i ciupeasca pe micuti ca sa le arate cat ii iubesc. La Babilonia Antenei 1, "diminutivita" prezinta simptome mult mai numeroase. Vesnic neinspirata prezentatoare Augusta Dumitrascu s-a "luptat" in Ajun cu o mama al carei copil, desi marisor, suferea de incontinenta urinara. Dupa ce a cerut amanunte in maniera diminutivala - "Cum va descurcati cu banutii astia?" si a aruncat grabita cu niste pampers spre cei doi, a trecut la doi pusti adusi de la orfelinat, carora le-a rasucit suava cutitul in rana: "Voi sunteti abandonati, nu? Parintii vostri nu vin sa va vada, nu va aduc cadouri, nu-i asa?". Pe urma, din nou "aruncatul cu diminutive": "Hainute va doriti? Aveti globulete la orfelinat? Cum e bradutul?". As zice ca tanara vesnic jenata - are si de ce - niciodata in apele ei, simuland prost interesul pentru amaratii de-i aduce in emisiune ar trebui sa se gandeasca ceva mai mult la raspunsul de bun-simt al fetitei, care, dupa ce a privit-o nedumerita, i-a raspuns senin la ultima intrebare: "Verde!".